Pentru pacientul activ cu cancer
Concentrați-vă asupra propriei respirații. Simțiți pur și simplu cum respirația intră și iese din corp.
Descoperiți ce simțiți în interior, cu înțelegere și cu interes.
Cum mă simt acum, exact în acest moment?
Ce mă doare acum?
Ce mă împovărează?
Ce este dureros sau dificil de suportat?
Există o tristețe, o teamă, o îngrijorare, o durere, o suferință?
Vă rog să nu analizați, să nu căutați o soluție. Concentrați-vă pe sentimentul pur în sine. Evaluările nu sunt importante în acest moment.
Pur și simplu percepeți sentimentul cât mai clar posibil și nimic altceva. Lăsați-vă efectiv să simțiți ceea ce simțiți.
Căutați un gest de bunătate față de propria persoană.
De exemplu, o îmbrățișare, o scurtă bătaie pe umăr, o mângâiere pe braț, pe cap, pe obraz sau pe mână.
Faceți gestul respectiv în realitate sau în imaginație. Eventual spuneți ceva cu compasiune, cu voce blândă, fredonați ușor ceva sau rostiți un simplu șșș liniștitor.
Ce pot face în acest moment pentru mine pentru a suporta mai bine durerea? Activități care nu îmi fac rău. Pot face ceva care îmi oferă sens sau valoare chiar acum; sau ceva frumos, pot să văd un film, să citesc un manual, să fac oamenii fericiți, să fac ceva creativ.
Sursa: bazat pe „Nu renunța, implică-te din nou
(ACT)”, M. Wengenroth
/ Autocompasiunea este ca și cum ai consola un copil, dar întorcându-te cu blândețe către propria persoană. /
!
